Icoana cu Sf. Cuv. Ioan Damaschin - aurie

Icoană cu Sfântul Cuvios Ioan Damaschin, cu un fond de aur.
La o vârstă fragedă, datorită capacităților sale intelectuale și poziției familiei sale, a devenit consilier al califului din orașul său, care, în timpul coexistenței și toleranței religioase din Palestina, l-a numit șef al administrației (ḥāǧib) din Damasc, unde era considerat un prieten al islamului.
După ce a căzut în dizgrație față de patronul său, a fost judecat pentru trădare și i s-a amputat brațul drept; a fost restaurat în mod miraculos după o viziune a Fecioarei Maria. A devenit călugăr la mănăstirea Mar Saba, situată între Betleem și Ierusalim, unde a fost hirotonit bătrân și a deținut funcția de predicator titular la Bazilica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
A predicat și a scris mult, câștigându-și reputația de "Sfântul Toma al Răsăritului" și, potrivit tradiției, a murit în anul 749. Potrivit altor surse ecleziastice și neecleziastice, s-a născut în anul 650 și a trăit până la vârsta de aproape o sută de ani[1].
Lucrarea sa majoră este De Fide Orthodoxa, dar este amintit și pentru De haeresibus despre ereziile creștinismului. Angajat împotriva iconoclasmului decretat de împăratul Leon al III-lea al Constantinopolului în 726, tezele sale au prevalat, astfel că este considerat unul dintre cei care au dat drumul la dezvoltarea Bisericii Ortodoxe și a Bisericii Catolice așa cum le cunoaștem astăzi.
Comemorare bisericească pe 4 decembrie.